E destul de ciudat cum se intampla uneori sa traim intr-o lume pe care nu o cunoastem. Timpul trece si noi suntem ocupati cu trebusoarele noastre, de zi cu zi, si nu avem timp sa ne ridicam privirea la ce este in jurul nostru. Traim din inertie. Avem o viatza comuna, mediocra, iar unicul care poate sa faca ceva in privinta asta este prea ocupat cu treburile zilnice. Poate este prea speriat sa descopere, orice, ce ar putea fi dincolo de orizontul impus de o personalitate limitata, si anume, a ta.
Nimic nu este mai teribil decat sa trebuiasca sa te descoperi pe tine, cand ti-ai dat seama ca nu te cunosti de loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu