Durerea elibereaza!

Am suferit si mai mult ca sigur ca am sa mai sufar. Clar sunt vinovat, dar relatiile sunt una din treburile in care ai nevoie de doi sa o faci lata.
Asta este a x mia incercare sa imi deschid sufletul, si sa spun ce simt, si sa plang ca o pizda de 12 ani la primul ei bukake, dar eu nu sunt asa, si daca plang nu o fac asa in vazul lumi.(azi fac o exceptie)
M-am tot gandit la imperfectiunile mele si mi-am dat seama ca nu are sens sa imi risipesc viata cu o lista infinita, ca apoi sa ajung la faptul ca imi irosesc viata facand liste, si sa ma urasc din cauza asta. Oricum cum ma tot gande-am la mine, mi-am dat seama ca decat sa ma urasc pe mine mai bine te urasc pe tine. Din pacate nu pot, caci na...te iubesc. Ce pot sa fac este sa recurg la arma cea mai folosita: ignoranta. Delicioasa si interminabila ignoranta. Iar cu sentimentele mele fata de tine am sa port un razboi de gherila.
Am sa ma mint ca am iubit o idee, ca eram indragostit de ideea iubiri. Poate la inceput nu am sa cred, dar inevitabil am sa reusesc. Sunt atat de multe lucruri care vreau sa le spun, dar nu are nici un sens.
Incet, incet incep sa imi revin, si la un moment am sa fiu eu cu mine si trebuie sa imi dau seama ce vreau sa fac cu viata mea. Ma pune pe ganduri faptul ca la sfarsitul suferintei am sa vad lumea ca pe o jucarie si nu am sa ma implic sentimental. Si mie imi place sa iubesc, sau poate imi place doar sa fiu iubit? ehhh...asta este tema de casa.
Am sa pun mai jos niste ganduri pe care le-am scris inainte sa ajung la poezia de mai sus.

Cum pot sa nu te mai iubesc, cand obisnui-am sa plang la gandtul tau, cand numai tu erai in inima mea iar inima mea batea numai pentru tine? Cand as fi murit daca ti sa-r fi intamplat ceva, cand nopti intregi imi petrece-am planificand viitorul nostru. Mi-am imaginat de multe ori cum te cer de sotie. Cum pot sa nu te mai iubesc, cand tu erai unica sursa de putere pe care o aveam, cand toata fericirea mea era legata de tine. Cand ne-am mutat in Mescehde, imi era o frica de moarte, ca nu o sa reusim, iar tu erai acolo langa mine, si era bine, eram fericit. Dar de reusit tot nu am reusit. Si acuma cand ma uit in spate iti simt inca caldura si palmele usopr transpirate pe obrazul meu. Mi-ar fi placut sa fac mai multe pentru dragostea noastra. Sa pot sa te fac mai fericita. Sa nu imi pese de alti.
Atat de multe momente in care am plans si eram trist. Atat de multe momente in care eram fericit, si indragostit. Din pacate sunt inca indragostit, dar persoana de care m-am indragostit si pe care am iubit-o nu mai este. Acuma exista o Diana creata si roscata care sta in mescehde pe care eu nu vreau sa o iubesc.
Cum pot sa nu te mai iubesc nu stiu, ce stiu este ca sa te iubesc nu este una din optiuni.
Mai am mult de trait, si am sa am o viata frumoasa, si-am sa-mi bag pula-n mata!

De multe ori m-am gandit ca iubirea nu este o dovada de putere, si de barbatie, iar acuma cand citesc mai sus, si cand ma gandesc la mine in anumite momente imi dau seama ca asa este. Poate am sa imi schimb parerea la urmatorul zambet senzual pe care am sa il primesc in dar de la vecina de 16 ani, dar pana atunci am sa raman "inconvincibil".
Mai ramane de vazut cum pot sa imi controlez starile de "imi vine sa imi tai venele, sperand sa te ineci in sangele meu", caci cea cu care vorbe-am despre ce simt nu mai merita deschidere sufleteasca din partea mea.
Regret multe, dar ma bucur nespus pentru surprizele pe care le aduce viitorul.

P.S. Nimic personal cu tanti Adriana, cred ca ma intelege.

Imi place sa ma povestesc cum era inainte, imi place sa savurez momentul si imi place sa visez la viitor. Cand sunt singur nu ma gandesc la trecut sau la prezent, imi bat capul numai cu viitorul. Stiu ce vreau sa am in viitor, stium cum as putea sa ajung acolo....dar....parca imi place sa nu imi traiesc visele. Am avut un vis, pe care mi-ar fi placut tare sa il traiesc dar acuma nu il mai am. Uneori se petrec lucruri cu care ar trebui sa ma lupt si nu o fac. Daca ma privesc din departare, arata de parca as astepta ceva, dar nu stiu ce. Am ajuns sa ma cunosc destul de bine, sunt cel mai bun prieten al meu, fata de mine nu am secrete iar cu toate astea uneori nu pot sa imi raspund la anumite intrebari.
Am sa renasc la un moment, dar pentru inceput trebuie sa pornesc o revolutie impotriva mea, caci eu sunt unicul care imi sta in drum. Eu sunt in acelas timp cel mai bun prieten dar si cel mai mare dusman pe care il am.
De multe ori ma simt ca un spectator al unei piese de teatru, o drama stupida si plictisitoare atat de comuna, si totusi atat de unica pentru mine.

Intrebari si intrebari!

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.