discuti si ganduri

Ieri imi povestea o cunostinta o conversatie. Am sa citez doar o parte din ea. Am sa folosesc urmatoarele prescurtari: FPDSNR=femeie proaspat divortata si nereligioasa, FC=femeie credincioasa.
FC ii spune celeilalte:
-draga nu iti fa griji ca o sa se uite dumnezeu intr-o ti si la tine!
FPDSNR intreaba:
-cand?
FC:pai sunt multi oameni pe lumea asta, si dumnezeu nu poate sa se uite la toti o data.
Ceea ce a facut ca discutia sa se transforme in hohote de ras acompaniate de lacrimi si dureri de burta, a fost urmatorul rationament, si raspunsul la o intrebare.
Daca dumnezeu nu se uita la toti oameni o data, inseamna ca se uita la ei pe rand, sau se uita la anumite grupuri, pe rand, dar face o anumita selectie. Cel mai logic ar fi sa faca selectia in ordine alfabetica. Si atunci,evident ,o intreb pe FPDSNR, care este numele tau de nastere? Iar ea raspunde: Zamfir!
......

Multa lume se tot intreaba: de ce traiesc? Care este scopul meu in viata? Si alte intrebari de genul asta. Care duc cu gandul la un scop anume pe care fiecare trebuie sa il indeplineasca. Cu cat sti mai putin, cu atat intrebarea asteapta un raspuns. Iar cu cat te documentezi mai mult, cu cat citesti mai mult, cu cat te intrebi mai intens: de ce sunt aici? Cu atat raspunsul este mai clar. Nu ai nici un scop, nu ai nici un rost maret. Esti pur si simplu din intamplare. Si tot intamplator, am ajuns sa putem sa ne intrebam, de ce suntem aici. Cum si de ce, ne permitem intrebarea, si cum si de ce, am ajuns sa ne intream asta, este la fel de intamplator ca si prezenta noastra.
Faptul ca am dezvoltat o constiinta, si ca constientizam existenta noastra, nu schimba cu nimic scopul nostru. Anume, acela de a fi. Pur si simplu de a exista, fie ca rezultat al unui proces de evolutie, sau ca rezultat al unui numar de teatru al unui "magician neinspirat"(pentru a nu crea confuzie:magician neinspirat= dumnezeul vostru)
Presupunand ca tot ce avem este acum si aici, iar trecutul este viu doar in amintirea noastra, nu ar fi corect sa facem tot pentru a fi fericiti? Nu ar fi corect sa traim intr-o lume in care fiecare ajuta pe fiecare sa fie fericit, fara a sacrifica propria fericire. Din pacate nu am ajuns la un nivel atat de inalt incat sa fim fericiti impreuna cu alti. De multe ori fericirea noastra se limiteaza la nefericirea altora.(si ma mai intreaba cutarica, "de ce urasti?" iar eu raspund, sec: "pentru ca pot, pentru ca am pe cine!")
Fericirea nu tine de bani, de femei, de barbati, de curve, de futalai(hehehe). Fericirea tine de fiecare in parte. Fericirea este o arta, ce trebuie invatata. Daca toata ziulica te plangi, daca tot timpul esti nemultumit, si ai o atitudine negativa, este si normal ca nu sti cum sa fi fericit.
Trebuie intradevar sa fi ignorant, intr-o oarecare masura, pentur a putea zambi in permanenta. Caci din cand in cand mai vede fiecare, ca se moare in chinuri prin lume. Uni se ineaca alti se impusca, alti se bat. Iar multi dintre ei nu au nici o vina.
Presupunand ca suntem pe pamand de 6.000 de ani, si ca adam si eva, sunt primele elemnte care au facut sex, nu este oare corect sa presupun ca nu exista dumnezeu?