duminică, 8 mai 2011

file rupte din pula

Asta titlu!
Din pacate postul este un cacat sentimental ce ma face sa vomit de pe acum. Dar nu vomitat dinala zgomotos, vals cu closetul, ci doar asa...un pic in gura!
Eram la munca si lucram(foarte neaspteptat, nu?). Vine si pauza! (asta este chiar un pic neprevazut! Ca la mine la munca stie numai dracu cad e pauza, asa e cand esti sclav). Si in pauza, ma pun sa pap. Si ii ofer un sandvis colegului meu, care mereu vine fara mancare. Are la el doar un termis de cafea, din care ofera tuturor, dar nimeni nu vrea! Ca toti au cafea si cine nu are isi cumpara. El ia sandvisul si il mananca. Apoi in timpul lucrului, imi spune: mersi mult de brotchen(adica de sandvis), a prins foarte bine!
Apoi am continuat munca mai departe. Dar blestemul ma prinde! Blestemul asta nenorocit al gandiri mele futute! Si incep sa ma gandesc, daca l-am vazut candva cu mancare! Si imi dau seama ca nu, niciodata. L-am vazut mancand, dar tot timpul a luat paine din depozit. Niciopdata nu a adus cu el mancare! Si cum nu este suficient, ca mintea fututa se baga peste tot, ca degetu-n cur, imi ami aduc aminte ca ma tot intreaba cand primim bani! Si eu ii tot spun, ca inainte de 18, luna asta, sub nici o forma! Apoi ma gandesc la faptul ca are 45 de ani, este din africa, locuieste in franta, lucreaza in germania, nevasta la parasit, are o fetita de noua anisori si este student la teologie!
Si cum toate faptele s-au epuizat, imaginatia isi face loc. Si imi imaginez cum sta intr-o camaruta saracacioasa si cum nu are nimic in frigider si cum seara beai ceai cu paine, cum isi numara fiecare cent. Si cum eram eu cand eram in situatia lui. Doar eu cand nu am avut ce manca, eram indragostit si iubeam. El insa nu are pe nimeni. Nu pot sa-l compar cu mine, caci eu am invatat sa fiu fericit, am invatat sa ma las fericit, pana si de un melc. Care merge agale si la fiecare "pas", parca vrea sa-mi spune: see this motherfucker? This is me, if you don't like it, you can fuck off!
Si api ma gandesc ca amicul meu din africa, este faorte credincios. Si ma gandesc ca el este norocos, comparat la cei 30.000 de copilasi care mor de foame si de sete in africa. Si atunci ma intreb unde pula mea este dumnezeu? Ce pula mea face? Doarme? Si apoi ma mai gandesc ca dumnezeu nu exista, ci exista o gloata de imbeciloi care cred ca el exista. Si apoi ma enervez pe gloata de vaci. chiar daca ar exista, cum pula mea poti sa fi fericit? Tu ai ce-ti trebuie si nu mori de foame, si o duci bine, dar cum ramane cu restul? Cu aia care nu au, care duc lipsa, care plang de foame. Care traiesc cu griji, care nu au patul meu comod, care cand deschid frigiderul au doar jumatate dintr-un raft ocupat, pula mea.....aia pe care ii doare stomacul de foame! Parinti care isi vad copilasi cum rabda de foame, care ar muri doar ca odraslele lor sa o duca mai bine, dar nu pot face asta, caci doar salarul lor de cacat, hraneste gurile copiilor. Si le este frig si nu zambesc... of ce cacat! unde pula mea este dumnezeu ala al vostru, atat de minunat!
Si apoi la sfarsit m-am mai intrebat: Daca ar trebui candva sa iau o decizie care ar duce multi oameni in situatia amicului meu, ce as face? Si nu am putut sa raspund... caci tot raul care este in lume, este si in mine!

2 comentarii:

Diana spunea...

of coma, dumnezeu nu este un om imens in ceruri care invarte din deget si schimba lucrurile. Este un cult si este singura speranta atunci cand esti un omulet maro care sta in franta si lucreaza in germi si a plecat sub o barca din africa si e divortat. Dumnezeu este pentru el singura speranta ca viata lui mai are un sens...-atunci cand moare :(
Daca le iei oamenilor pana si aceasta ultima speranta, ca undeva cnadva lucrurile se vor echivala si suferinta va fi rasplatita, atunci oamenii isi pierd mintea intr-o gaura neagra si pun punct acestei trairi ... :(
Eu respect credinta lor, pentru ca ei au nevoie de ea ... :( Existenta unui dumnezeu este ca si un tata la propriu. Si stiu cum este dorinta unui tata... :( - cineva cu putere, care e aspru dar in cel mai rau caz ...poate poate te ajuta, si e acolo si il intereseaza de tine... :(

Coma spunea...

Eram intr-o zi la bere si din vorba-n vorba, am ajuns sa dicutam despre teste IQ. Aparent dupa primele rezultate, multa lume s-a sinucis. Pentru ca dovada concreta a faptului ca erau prosti, a fost ceva de nesuportat. Evident ca am ras, apoi am avut mustari de constiinta ca am ras. Dar ce a ramas si merita mentionat, este replica urmatoare: oricum, daca s-au sinucis din cauza asta, nu a fost o pierdere prea mare!
Lumea este exact asa cum este, poti sa incerci sa o schimbi sau nu, reusita nu conteaza atat de mult precum incarcarea, sau delasarea, in sine! Este vorba despre cautarea unui scop, pentru a scuza o existenta penibila!
Tot ce conteaza este ca tu sa fi cel ce face, sau nu face! Sa alegi asta. Nu sa stai sa astepti ca dumnezeu sa schimbe ceva pentru tine! Sa te ascunzi dupa un dumnezeu, este cea mai crasa dovada de frica, de lasitate, ignoranta...plm... crezul in sine este un lucru grav, dar mai grave sunt motivele pentru care cineva crede!
E bine ca tu respecti credinta, cu toate ca eu nu vad nimic de respectat in asta! Daca tot trebuie sa respecti ceva, e mai bine sa alegi sa respecti oameni care cred.
Argumetul cu tatal, nu este chiar atat de viabil, daca ma gandesc ca este vorba de oameni maturi, cu experiente si presupusa abilitate de a rationa! Orice fel de viata ar avea, candva trebuie sa te desprinzi de nevoia puerila de siguranta oferita de "un tata". Cum a spus Livia: "trebuie sa te bazezi pe tine", iar eu continui: Punct!