vor locui pe pamant, nu vor sti cine am fost eu. Nimeni nu va putea spune, l-am cunoscut pe Coma! Idea morti pare atat de ireala, atat de abstracta, si totusi este atat de reala, atat de
prezenta, iar eu nu o pot constientiza, imi este imposibil, sa o realizez, sa o vad ca pe un fapt.
Plecand de la ideea ca nu pot sa constientizez ceva ce este atat de real, imi pun intrebarea intr-un mod, cat de cat retoric, si ma intreb cum stiu ca ceea ce simt este adevarat, real, daca ceva ce este real nu simt, si nu constientizez ca fiind real? Cum imi dau seama ca tot ce este in jurul meu, tot ce ma inconjoara nu este nimic alceva decat fructul imaginatiei mele. Durerea, sentimentele, tot ce imi trezeste simturile, poate fi ireal. La fel de bine poate fi real.
Plecand de la ideea ca nu pot sa constientizez ceva ce este atat de real, imi pun intrebarea intr-un mod, cat de cat retoric, si ma intreb cum stiu ca ceea ce simt este adevarat, real, daca ceva ce este real nu simt, si nu constientizez ca fiind real? Cum imi dau seama ca tot ce este in jurul meu, tot ce ma inconjoara nu este nimic alceva decat fructul imaginatiei mele. Durerea, sentimentele, tot ce imi trezeste simturile, poate fi ireal. La fel de bine poate fi real.
Intrebarea, de ce exist, sau de ce suntem aici, care este scopul meu, sau al nostru ca omenire, nu trebuie sa aibe un raspuns. Sau nu trebuie sa aibe un raspuns pe care sa il pot intelege eu, sau noi ca oameni. Trebuie neaparat sa avem un scop? Ar fi oare atat de grav daca totul este ceva
aleatoriu? Speranta unei continuitati, intr-o forma sau alta, a vieti, frica, si ignoranta, au produs dumnezei. Nimic logic nu duce la o asemenea aberatie, nimic din simturile noastre nu arata cu degetul spre ceva superior noua. Doar interpretarea, influetata de frica, interpretarea gresita a
evenimentelor care au loc in viatza de zi cu zi, au dus la aparitia unei boli care ne alinta si ne calmeaza frica, dar in aceelas timp ne distruge ca intelect, ne franeaza ca rasa, si ne distruge ca fiinte rationale. Ne inconjuram in continu de o realitate virtuala, produsa de fricile, placerile si viciile noastre, traim intr-o lume a noastra si fiecare din noi vede o alta realitate, chiar daca avem anumite puncte in comun, exista discrepante intre ce vede, si intelege fiecare prin viata. Traim ca fiinte egoiste, ignorante, si refuzam sa vedem realitatea. Preferam o viatza in minciuni produse de frica, simplitatea vietzi nu este de ajuns totul trebuie amplificat si extrapolat, pana cand avem nevoie de minciuni pentru a ne simti bine, pentru a ne putea suporta pe noi insine.
aleatoriu? Speranta unei continuitati, intr-o forma sau alta, a vieti, frica, si ignoranta, au produs dumnezei. Nimic logic nu duce la o asemenea aberatie, nimic din simturile noastre nu arata cu degetul spre ceva superior noua. Doar interpretarea, influetata de frica, interpretarea gresita a
evenimentelor care au loc in viatza de zi cu zi, au dus la aparitia unei boli care ne alinta si ne calmeaza frica, dar in aceelas timp ne distruge ca intelect, ne franeaza ca rasa, si ne distruge ca fiinte rationale. Ne inconjuram in continu de o realitate virtuala, produsa de fricile, placerile si viciile noastre, traim intr-o lume a noastra si fiecare din noi vede o alta realitate, chiar daca avem anumite puncte in comun, exista discrepante intre ce vede, si intelege fiecare prin viata. Traim ca fiinte egoiste, ignorante, si refuzam sa vedem realitatea. Preferam o viatza in minciuni produse de frica, simplitatea vietzi nu este de ajuns totul trebuie amplificat si extrapolat, pana cand avem nevoie de minciuni pentru a ne simti bine, pentru a ne putea suporta pe noi insine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu