Eu

De multe ori imi este frica de decizile pe care le iau, ma gandesc, ce spune x sau y, sau cum il afecteaza pe ala, sau pe celalalt. Imi bat capul prea mult cu cei din jurul meu. Probabil ca asta e motivul pentru care cineva mi-a spus la un moment:"toti te iubesc", dar....intrebarea este: Cat de mult conteaza pentru mine iubirea celorlalti pentru mine. Imi pasa de oameni, si sunt un om bun, nu omor buburuze, si in ultima vreme nu mai mananc nici carne de vaca, sunt niste animale prea dragute sa fie mancate, si in plus laptele este mai mult decat suficient. Ideea este ca felul in care sunt eu acuma, a adus multe lucruri frumoase, si multi prieteni, eu sunt singurul om, pe care il stiu, care se intelege bine cu toata lumea.
Problema este ca tratez toti oameni cu iubire, si in toti vad ce este frumos, si partea buna este mai stralucitoare decat cea rea, doar ca....(the "but") nu toti merita iubire, si nu toti merita sa le fie vazuta acea parte frumoasa, pentru ca este prea mica, prea nesemnificativa.
Eram la o tacla cu X si am adus un argument pro, pentru Y si ca raspuns am primit: "Eu nu ma multumesc cu putin". Se poate sa fie chiar asa, se poate ca eu sa fiu asa cum sunt, pentru nu am asteptari prea mari de la oameni si nu au cum sa ma dezamageasca.
Cea mai mare problema de fapt, nu sunt oameni din jurul meu, caracterul lor, sau ce simt ei pentru mine, problema sunt eu. Felul in care eu interactionez cu ei, caracterul meu, si faptul ca tot timpul pun pe primul loc nevoile altora. Tot timpul spun ca am timp si pentru mine, dar timpul trece si eu sunt cel care asteapta. Si ce astept de fapt? Astept lucruri bune in viata mea, pe care trebuie sa le fac eu pentru mine, dar eu sunt ocupat cu alte treburi, care avantajeaza pe alti. Tot timpul m-am considerat egoist, si poate ca in anumite privinte chiar sunt. Dar...daca fericirea celorlalti ma face fericit, sunt egoist pentru ca ii fac fericiti? De fapt nici nu conteaza raspunsul. Conteaza ca pot fi mai fericit daca incerc sa ma fac pe mine fericit, si asta ar trebui sa fac.
De mic cineva a avut grija de mine. Am crescut cu ideea de sacrificiu. Consider normal sa ajuti pe cineva chiar daca eu trebuie sa ma sacrific, si de multe ori imi pun prioritati gresite.
Trebuie sa ma schimb. Vrea sa incep sa scriu un nou capitol al vieti mele, si de data asta titlul sa fie:"COMA". Vreau fericire, indiferent de ce simt cei din jurul meu. Inevitabil cand cineva castiga altul pierde, iar o lectie importanta pe care o invat chiar acuma, este ca atunci cand vrei ceva trebuie sa il obtii indiferent de suferinta altora. Nu conteaza ce este acel ceva pe care il vrei. Fie ca este un telefon, libertate, sau femeia vecinului.
Un lucru important este atentia, trebuie sa fiu atent sa nu devin propria mea victima. Uneori lumea vrea ceva, iar apoi se dovedeste, ca acel ceva, nu era cea mai buna alegere.
Viata este prea scurta sa faci greseli!