Durerea este ceva chinuitor, si greu si de evitat. Este ceea ce toata lumea evita, cand ma tai la deget nu este nasol pentru ca curge sange, sau ca ramane o cicatrice, ci pentru ca doare. Dar de multe ori durerea aduce dupa sine fericire, cei care au avut o data durere de masele, stiu ce sentimet de usurare, pot sa zic lejer fericire, au avut cand durerea a trecut. Si e bine.
Problema mea acuma nu este o durere fizica, caci stiu cum este aceea, durerea mea este una sufleteasca, si din experienta mea, cand durerea asta trece nu sunt fericit, cu mici exceptii, sau usurat sau io stiu...sunt pur si simplu marcat, si ramane un semn. Iar in timp, mai vad semnul ala, si imi aduc aminte, si simt iarasi durere, si tot asa....un cerc vicios. Si uitarea este una din cele doua solutii, dar nu pot sa uit, si cu cat ma chinui mai mult sa uit cu atat ma gandesc mai mult si cu atat sufer mai mult. Cealalta solutie este ura, dar sa urasc nu vreau, uneori vreau, alteori ma uit la mine si imi este un pic sila de ce vad. Ce este convenabil la ura, este ca ma motiveaza ma face sa uit de durerea mea si sa ma gandesc la suferinta celorlalti ca la ceva meritat, si este metoda prin care suferinta mea se calmeaza intr-un mod asemanator cu durerea de masea. Ma face sa ma simt....superior, nu este potrivit dar alceva nu am acuma, si cine s-a plans ca este superior celorlalti, un fel de libertate, ca si o briza de aer racoros intr-o zi sufocanta de vara. Este ca si cum tot ce am avut de pierdud nu mai este si tot ce am este doar de castigat, caci...cine are cel mai mult de castigat este cel ce nu are nimic de pierdut.
Pot sa spun ca ura ma elibereaza, imi blocheaza toate celelalte simturi, si din locuri necunoscute prin putere, sa trec peste tot, peste dureri peste ganduri peste sentimente. Cel ami bun prieten este ura. Iar cand ura pleaca, ma gandesc ca poate am sa ajung un moshulica mereu incruntat, si bufnos, si acei batranei nu par prea fericiti.
Acum ceva timp am zis: get a job, live your life and get the fuck out of here. Prima parte e gata, mai urmeaza capitolu' II si III.
Sunt ipocrit, sunt las, ignorant, mediocru....eh...medicru poate nu chiar, am toate defectele care se gasesc la mai toti oameni,(am zis"poate nu chiar"??), ma intreb daca shimb toate astea, am sa fiu fericit? Intrebarea isi merita raspunsul, pentru ca nu este asa de usor sa iti infrunti friciile, iar sa ma schim in totalitate este o munca titanica, si daca nu ma insel, acest drum are un singur sens.
....offff...in final eu imi bat capul cu mine, tu cu tine...si pana la urma.....ce pula mea? Cum a zis...io stiu cine....numai mortii au vazut sfarsitul razboiului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu