O poveste

Scrie in carte: Cand ai sa uiti, am sa iti amintesc! Dar cine se ia dupa ce scrie in carti, si cine traieste dupa carti?

Candva a fost cineva, care era destul de suparat, dar avea o putere si putea sa vada in trecut si in viitor, si la vremea in care scria prezentul era ceva gri, ceva ce se regaseste in Bacovia.
Acest cineva am sa il prezint sub initialele C.T.G.. Asa ii place lui sa fie numit, dar nu tot timpul, ii place asta numai atunci cand are ceva de ascuns, cum ar fi sentimente, sau poate chiar o parere mai usturatoare.
CTG nu are o tinta,un scop, si nici nu uraste pe nimeni, dar el nu are nici prieteni si nici nu iubeste pe nimeni, este o umbra care apare ocazional, face sau zice ceva si dispare. CTG este un nimeni, care exista, care are un stapan, stapan pe care il respecta si il ajuta. Este impulsiv, violent, nepasator, inteligent si inimaginabil de siret.
Si acuma sa intru in celalalt capitol al povesti.
Capitolul 2, unde cititorul ajunge sa cunoasca de ce CTG apare in viitorul indepartat.
Motivul este Contele de X.. Nimic mai bun, este un motiv destul de penibil, si nimeni si nimic nu poate sa explice cum de CTG vine tocmai pentru asa ceva. Nu este usor de imaginat ca o asemenea monstuozitate se trezeste din somnul ei pentru asa ceva. Dar a facut-o, si acuma este prea tarziu sa mai schimbe cineva ceva.
Momentul 3
Este ceva ireal si putin probabil ca evenimentele sa fie transpuse in realitate cum le redau eu acum, dar pentru placerea cititorului, am sa pun ceva pe foaie.
Au trecut ani multi, lumea este mai batrana, si pe dunare au trecut multe vapoare. Totul este altfel, totul este schimbat. Un singur lucru este la fel, sau mai puternic decat niciodata. CTG este hotarat, si acuma vrea sa loveasca. Dupa atata asteptare a venit momentul, si el este pregatit. In permanenta a stat la panda, a analizat, speculat si organizat. Totul pentru acest moment. Distrugator la fel ca ciuma, merge sa farame vieti, sa omoare suflete, sa termine viitorul nevinovatilor. Sa faca ce trebuie facut, si ce numai el poate sa faca. Pentru ca apoi sa revina in exilul sau.
Totul este calculat. Totul este pus la punct. Planul este scris si nu mai poate fi schimbat.
Este o dimineata umeda si rece.Varsatorul vine, zapada murdara este peste tot, oferind o imagine maronie orasului. Peste tot mizerie, pe strazi pe trotuare, pe masini, sub masini, si in oameni. Frigul care invadeaza corpurile si casele si aburi care ies din gurile si narile trecatorilor, picteaza un tablou urat, pe care CTG il vede de la distanta.
Are un loc unde sta si priveste, unde asteapta. Asteapta sa se deschida o usa, asteapta o persoana, asteapta sa schimbe momotonia unei zi de lucru, care se va derula exact cum isi imagineaza el. Pe strada Y, sunt multe case, una din case este ocupata de Conte.
In fiecare dimineata la ora 06:25 Contele, si in dimineata asta este la fel, scoate masina din garaj, si se pregateste pentru normalul cancerigen in care se afunda de ceva vreme, traindin doar din inertia unei vieti exemplar de mediocre. In aceeasi pereche de blugi, in aceeasi camasa, si aceeiasi pantofi de 40 de euro, pe care ii foloseste numai la lucru. Opt ore in fiecare zi, pe acelas scaun, cu aceeiasi oameni, cu aceleasi probleme. Aceeasi greutate, aceeiasi copii, aceiasi femeie, si acele vizite regulate la aceeasi curva din acelas bordel la acelas pret.
Pana cand minutarul ceasului izbeste ora 06: 29, si masina se opreste brusc pentru a nu lovi personasul cu gagula care sta in mijlocul trotuarului. Contele nu vede fata pietonului, si asteapta cale libera. Din dreapta mai vin doi mascati, care lovesc cu bastoane de aluminiu in geamurile masini transformandu-le intr-o ploaie de cioburi care se strecoara in pielea proaspat rasa a fetei Contelui. Personajul de pe trotuar se apropie de usa din fata stanga, o deschide si il izbeste pe conte in plina figura cu fierul de cinci kile', menit sa sparga ziduri, in dimineata asta sparge figuri.
Sange, frica, tipete, lacrimi apar in coltul tabloului. Totul se deruleaza repede iar pustanul de 17 ani care filmeaza totul de pe geamul camerei lui, este surecscitat pana la erectie, tremura si spera sa nu il vada nimeni. Dar in dimineata asta nu este nimic nestiut, CTG stie si vede tot.
Unul dintre cei trei urla: Nimeni nu fura de la noi! Nimeni nu fura de la noi! Nimeni nu fura de la noi! Si apoi scoate un pistol, il indreapta spre capul Contelui, si apasa pe tragaci. Cocosul se armeaza, apoi se aude un clic...si nimic, pistolul nu are gloante. Nervos de esec mascatul il mia loveste pe Conte cu arma.
Toti trei dispar la fel cum au aparut, lasand in spatele lor o masina distrusa, un om sangerand, si speriat. Familia iese din casa si vecini sunt la geamuri, in cateva momente vine si politia.
Politia este acolo, forfota si vecini socati, copii inlacrimati, intrebari si frica, sange acopra hainele sotiei Contelui care il strange in brate speriata. Ii spune ca totul va fi bine, si ca a trecut.
Cineva ridica receptorul din sectia de politie, vocea rigida intreaba daca este vreo urgenta. De la celalalt capat o voce metalica spune: "Nimeni nu fura de la noi! In dimineata asta am dovetit ca pedepsim pe cei ce ne insala, putem sa ajungem la toti! Poate voua o sa va spuna unde este marfa noastra!"
Politia de la fata locului, unde Contele a trait ceea ce urma sa fie inceputul unei suferinte interminabile, deschid portbagajul masini, deschid geanta sport si gasesc praf alb, un pungi transparente, bani falsi si pastile.
Ultimul capitol dovedeste ca CTG nu poate sa controleze totul.
Cap 4!
Totul a decurs, cum trebuia sa decurga. Contele a ajuns acolo unde ajung cei ce fac lucruri murdare. CTG merge sa il viziteze. Ziduri inalte din caramida rosiatica, inconjoara un loc plin de singuratate, plin de ura si tristete. Dupa mult timp, doi oameni stau fata in fata, unul nestiind nimic, iar celalalt stiind totul!
Un harcait din gat sparge tacerea.
-Na...iti este bine?
-Cine esti?
-Pe mine nu ma cunosti, dar cineva undeva, considera ca meriti sa fi aici.
-Dar eu nu am facut nimic gresit.
-Cu siguranta ai gresit si tu, chiar daca nu mai iti amintesti. Chiar daca nu a fost vina ta, ce s-a intamplat trebuia sa se intample.
-....parca te cunosc...fata ta.....TU ESTI XXXXX?!
-da...nimeni altul....
-nu cred ca tu ai facut asa ceva, de ce?DE CE?
-nu a fost decizia mea, ce ar trebuie sa te sperie acum, este ca......mai vreau sa stau ceva vreme, si nu vreau sa stau degeaba.
-dumnezeule, mai vrei sa imi faci rau? nu mia ai ce sa imi faci!
-iti iubesti sotia si copii?
-.....oh nu!