despre schimbare

Se spune ca in fiecare din noi se porta cate o lupta, sau ca fiecare din noi se lupta cu el insusi. Ei bine este adevarat! Cred ce a spus....ala care a spus ca un barbat poate sa invinga un milion de oameni pe campul de lupta, dar nu se va putea invinge niciodata pe el...sau ceva de genu asta. In orice caz bolile mintale sunt tolerate ba chiar slavite, in cercurile de filozofi. Si in cercurile religioase, evident sa fi convins ca auzi voci, este o dovada clara ca ceva lipseste, dar daca e vocea lui dumnezeu, este perfect normal. Daca o auzi atat de des incat ajungi sa spui asta in gura mare, poate ai chiar norocul de a ajunge in audienta la papa, unde vei primi sfaturi despre cum sa nu folosesti prezervative. Caci prezervativele sunt sursa tuturor relelor de pe lumea asta. Moment in care trebuie sa precizez ca Durex le doreste o "happy father's day" tuturor care folosesc alte marci de prezervative.
Luptele interioare, lupta cu spiritul, fie ca exista sau nu, lupta cu prejudecatile, cearta cu aroganta. Incercarile de a calma pornirile homosexuale, sau chiar zoofile, sunt dovezi clare ca fiecare din noi incearca sa se adapteze societati in care traim. Eu incerc sa nu omor pe nimeni, pentru ca este rau sa omori pe cineva. Nu ca absenta viitoartei mele victime ar fi ceva rau, ci pentru ca cineva, candva a avut idea, inaltatoare, ca este rau sa omori pe cineva. Asa ca incerc sa ma aliniez standardului impus de un om batran si senil.
Fiecare din noi este un om moral, iar lupta crancena, intre eu si eu, trebuie arbitrata de aceasta moralitate. Trebuie sa nu incalc legile impuse de moralitate. Daca sunt curios, si vreau neaparat sa stiu cum suge pula un sarpe, va trebui sa caut raspunsul in secret. Pentru ca daca ma duc la magazin si cer un sarpe fara dinti si dau dovada de sinceritate cand ma intreaba vanzatorul la ce imi trebuie un sarpe fara dinti, am sa viu considerat un om imoral. Vanzatorul sufera automat de o pierdere temporara de memorie, si uita tot ce s-a petrecut intre el si porcul de guineea, cu doar 30 de minute inainte sa vin eu cu doleantele mele atipice societati minunate in care traim.
Chiar daca acesta batalie crancena cu sinele, este grea si uneori interminabila(acuma femeile si uni barbati se gandesc, ooo ce frumos ce frumos suna interminabil raportat la cele patru minute) este ceva ce fiecare trebuie sa incerce macar. Rezultatul este de cele mai multe ori unul bun. Presupun ca in batalie nu moare nimeni, si chiar daca lupta se termina printr-o sinucidere, ramane de discutat daca e ceva rau sau bun moartea soldatului.
Ca rezultat al razboiului, apare un individ schimbat, nou, altfel decat flescaiala de carne si ganduri care era pana in momentul respectiv. Este greu sa te redefinesti, reinventezi, doar ca atunci cand iti este greata de tine, unica alternativa este gandirea profunda asupra sinelui, analizarea eu-lui si nu in ultimul rand fecalizarea gandurilor cacacioase care te-au dominat pana atunci.
Cand totul e gata si noul tau eu domina scena, trebuie doar sa "sit back, and anjoy the ride". Se poate ca ocazional sa te mai incerce anumite stari, si ca vechiul tau eu sa incerce sa ocupe tronul, dar daca ai castigat o data lupta cu tine, tentativele penibile ale vechiului tau eu au sa fie doar niste tentative penibile.