despre scris

De multe ori nici nu prea conteaza ce scrie lumea. De fiecare data, nu conteaza cine citeste. In absolut nici un caz nu conteaza parerea cuiva, despre ce scrie lumea. Tot ce conteaza este ca lumea scrie. Te pui in fotoliul de la calculator. Te ascunzi sub plapuma. Stai pe o banca intr-un parc, sau pe o colina. Si iti dai drumul. La scurt timp, gandurile tale apar in fata ta, fie ca sunt pe foaie, monitor sau scrijelite in lemn.
Orice idee prinde aripi si zboara, orice gand fuge, pana cand ramai singur, cu alte ganduri, cu alte idei. Si la randul lor si ele au sa te lase, si e bine asa.
Scrisul pe blog are o parte frumoasa, iti da impresia ca imparti, ceva. Dai libertate ideilor tale, le expui la critica, si oricat de mult nu te intereseaza parerea altora, vrei totusi, ca ceea ce scri sa fie si pe placul celor care citesc. Oricat ar nega cineva asta, atata timp cat scri pe blog, o parte din tine vrea sa puna o anume grimaza, pe fata cititorilor.
Scrisul in txt-uri, ratacite prin foldere, sau pe foi, ratacite prin camera, este locul unde esti cu adevarat tu, si doar acolo esti cu adevarat liber sa te deschizi tie.
E minunat sentimentul total de libertate, care se naste in timp ce scri. Esti in pat, ai o carte sub un teanc de foi, si esti liber. Te opresti pentru ca iti este lene sa te duci in birou sa-ti mai iei niste foi, sau pentru ca pixul refuza sa-ti impartaseasca dorinta de a scrie.
Cititul este placut, si e frumos sa te plimbi in imaginatia altora. Dar e mai placut sa te pierzi in fantezia ta. Sa fi tu cel care decoreaza camerele, care creeaza strazi, orase, oameni! Sa te regasesti in fiecare personaj pe care il creezi. Sa zambesti cand el zambeste, si sa plangi cand el plange.
Mie imi place sa scriu!