Frumoasa din oglinda

Povestea ei a inceput de ceva vreme, dar ce om as fi daca naratiunea ar urma, intocmai cronologia evenimentelor?
Priveste in oglinda. Zambeste larg la imaginea fetei frumoase, care zambeste inapoi din oglinda. Este fericita, este frumoasa si ii place la nebunie sa se priveasca. Asa ca se priveste in oglinda, nici sa vrea nu ar putea sa isi dezlipeasca privirea de la ea. Este atat de frumoasa incat nu poate sa se uite in alta parte. Tot timpul a fost frumoasa, doar ca de cand se uita in oglinda, este fermecata de frumusetea ei. La fel de fermecata cum ar fi si restul, daca ar arunca o privire asupra ei.
Sta in camera ei, se piaptana, se aranjaza, si se priveste necontenit in oglinda. Arata de parca ar fi pregatita sa iasa pe usa.
Nu a mai dormit de ceva vreme, dar nu vede cearcane, sau urme de oboseala. Ea este frumoasa.
Parca ieri era inca nesigura de frumusetea ai. Toata lumea ii spunea cat este de frumoasa, si ea stia ca este frumoasa, doar ca ar fi vrut sa fie cea mai frumoasa, si sa fie sigura de asta.
Era o fetiscana frumoasa foc, zburda prin sat, era imbujorata si plina de energie. Era frumoasa satului. Toata lumea o cunostea, prezenta ei bucura pe toata lumea. Baietii, din sat, se mai incumetau din cand in cand, sa spere la ea, doar ca era mult prea distrata pentru a darui atentie cuiva, inafara ei. Era mereu aranjata, ingrijita dar frumusetea ei avea o alta sursa, doar ca ea nu are sa afle asta niciodata.
Intr-o dimineata din luna Mai, se pregatea sa mearga la cules de...na ce creste in luna Mai, cirese sau alte fructe care cresc prin copaci. Se imbraca frumos, dand fuga pe usa, ami aru ca o privire rapida in oglinda, se asigura ca este bine, si zburda afara din casa. Saluta, zambitor, toti oameni care ii ies in cale, saruta pe obraz un baietel, care roseste de rusine, iese din sat, cu destinatia deja stabilita, livada lu' nenea Vasile.
Palarioara larga ii proteja ochisori de soare. Rochita larga, ii oferea racoarea absolut necesara. Atitudinea pozitiva umplea ziua de posibilitati. Si totul era bine. Nici prin gand nu ar fi gandit, ca urmeaza sa se indragosteasca.
Nepotul lui Vasile, era in ziua aia, pe camp. Era venit dintr-un sat invecinat. pentru a da o mana de ajutor unchiului. Un baiat frumos, umer lati. Inalt, mult peste doi metri. Brunet, cu paru pana poeste umeri. Un baiat muncit, si munca a pus pe el forme tare placute ochiului. Asa cum are sa constate si frumoasa noastra.
Ea fluiera, pe drum, fara grija, topaia fericita. Il vede pe nepotul lui Vasile. Aerul devine rece, se opreste din respirat, privirea mangaie corpul baiatului, inima ii bate, dar parca sta. Timpul se opreste, si simte ceva ce nu a mai simtit pana atunci. Nu stie ce este, nu poate descrie sentimetul, o doare stomacul, si in burta parca galopeaza o herghelie de cai. Acuma paseste incet, priveste pe sub palarioara. Nu ami fluiera, nu face nici un zgomot. Nu vrea sa deranjeze acest spectacol care ii bucura simturile. Ar vrea sa il priveasca, sa il atinga, sa ii vorbeasca. Nu se incumeta, si pasind incet si linistit merge mai departe.
Nepotul lui Vasile rateaza scena, si isi vede mai departe de munca lui. El fiind un tanar tare gospodar, si petnru ca nu cunoaste cuvantul "consecvent" voi evita sa il folosesc ca atribut, in descrierea lui.
Fetiscana noastra, este indragostita. Totul pare greu, zambeste doar cand se gandeste a iubitul ei. Din fetita zburdalnica se transforma intr-o femeie seriosa, care isi face treaba si se retrage in camera ei. Nimeni nu stie ce are, toata lumea o sufoca cu itnrebari. Intrebari la cere nici amcar ea nu stie ce sa raspunda, caci nu stie ce se petrece cu ea. Nu a mai simtit asa ceva niciodata, iar notiunea de iubire, este total necunoscuta.
Toamna a batut de mult la usa, sia cuam era deja stapana peste tinuturile frumoasei noastre. Starea ei nu se schimba, totul este frumoas, chiar daca afara ploua, doar cand este cu gandul la el. Dar el nici macar nu stie de ea. Si ea se mustra ca nu a vorbit cu el, cand a avut sansa. Spera la o viitoare intalnire cu el, dar speranta nu duce la nimic, fara incercare. Si ea nu incearca. Ar vrea sa incerce, dar ii este frica. Se preface ca nu poae sa afle cine este acel tanar, si se amageste cu iluzia unei viitoare revederi, cand merge iarasi la cules de fructe.
Face planuri, viseaza. Noaptea isi face griji, apoi planuri, apoi iarasi griji. Toate grijile ei iau, insa, sfarsit, cand ii vine in minte solutia tuturor problemelor ei.
Daca ar fi cea mai frumoasa din lume, nu ar putea sa fie refuzata de acel minunat baietandru. ar ea stie cums a fie cea mai frumoasa din lume.
Baba Lu' Neascu, este solutia la toate problemele ei. Baba era vrajitoare. Si gura lumi spune ca pentru un litru de tuica, si o paine face orice. Vrajeste pe oricine, si vrajeste bine. Pune mana pe o sticla de tuica, coace o paine, si da fuga la baba.
Afara ploua, este frig dar nimic nu o poate opri din drum. Ajunge la usa babei, bate puternic si moare de nerabdare. Pe jumtate beata, pe jumatate adormita, si rupta de foame, apare baba.
-Ce ma? Ce nevoia ma trezesti cu noaptea-n cap?
- Seara buna, am nevoie de ajutorul matale, daca nu ma ajuti am sa mor.
-Fugi si adu' ceva de baut, si mai vad eu!
- Am adus tuica si paine!
-Pai ce nu spui asa, hai intra inauntru, si te ajuta bunica!
Odata intrata in casa, incepe sa turuie, depsre baiat, despre dureri de burta, ca nu poate sa doarma, ca vrea sa vorbeasca cu baiatul, ca nu stie ce e cu ea. Baba zmulge sticla, cu un zambet grotesc pe fata, suge cateva guri bune, apoi vorbeste cu o voce adanca, ca si cum ar incerca sa respire:
- asta da tuica!
- da bunico, este dublu rafinata, 68 de grade, arde mai bine ca benzina!
Se pune baba cu fetiscana la masa. Dau in boabe, citeste baba in cafea, citeste in carti. Si ajunge la concluzia ca baiatul nu stie de existenta ei. Daca ar vorbi cu el, totul ar fi bine, el o va iubi. Si baba ii spune, ca zatul din cafea spune clar ca fata e cea mai frumoasa din toate ulitele care se vad de pe deal, si ca alta mai frumoasa ca ea, nu s-ar ivi in ochii baietului.
Fetiscana putin convinsa de vorbele babei, promite inca o sticla de bautura, daca baba o face cea mai frumoasa. Vrea sa fie atat de frumoasa, incat baietul sa nu isi ami dezlipeasca privirea de pe ea. Baba cand aude de inca o sticla, promite orice. In cafea nu a scris ca nu o sa mai primeasca si a doua sticla. Dar fiind naucita de cele cateva inghitituri, se pune pe treaba. Face cateva cercuri, spune cevata cuvinte fermecate. Si fata noastra ajunge cea mai frumoasa din lume.
Fuge acasa, si vrea sa vada schimbarea. Spre mirarea ei, este cea mai frumoasa. Se priveste in oglinda, se piaptana, se admira.
Timpul trece si Vasile moare. Nepotul lui primeste tot pamantul si ajunge sa traiasca in acelas sat cu frumoasa noastra. Se casatoreste, face copii, ajunge bunic si duce o viata fericita. Candva cand era la bere, dupa o zi istovitoare de munca, aude povestea babei nebune ce se uita in oglinda!