eterna iubire

Eterna iubire, nu moare dupa despartire. Eterna iubire sta in tine, in inima ta, in sufletul tau, nu stiu unde dracu sta, dar sta! Sta si parca tocmai cand dispare, cand ai uitat, cand reusesti sa vezi un chip frumos prin ceata, iti dai seama ca vezi o amintire.
Esti liber si zburzi pe coclauri, te alinti cu frumos, te scalzi in fericire si iti apoi iti dai seama ca iubesti. Cerul senin devine gri. Zambetul larg, fericit, devine o figura macabra contorsionata de durere. Fiecare miscare atat de usoara si libera, devine greoaie si penibila. Orice sens ai fi dibuit pana atunci, nu mai are nici un sens. Totul devine fad, urat iar tu un impertinent ingrat, care gaseste rima perfecta intre: ura si iubire! Culoarea, aerul, mirosul...totul devine repugnant, doar eterna iubire se contureaza iarasi, de fiecare data altfel, de fiecare data mai pregnanta, mereu dinamica, agera. Iti stimuleaza fiecare simt, aproape ca poti sa o gusti, poti sa o vezi, sa o mirosi. Nimic si nimeni nu poate sa te scape de etena iubire, caci e eterna! O greata eterna, care te pistoneaza cand iti e lumea mai draga! Care te fute, te violeaza si periculos iti da timp sa te recuperezi, doar pentru a veni iarasi cand crezi ca ai uitat!
Si nu e frumoasa iubirea eterna! Nu, nu e frumoasa, nu e nobila, nu e nimic respectabil la ea. Nu poate fi comparata cu nimic. Nici cu ura nici cu iubirea. Inglobeaza frumosul, fericirea, uratul si tristetea atat de bine, in proporti perfecte pentru a te face sa mori si sa traiesti in acelas timp. Si tu traiesti si mori si traiesti si mori si mori si mori si traiesti in timp ce mori si nu mai mori!
Simti un hau imens, o piatra pe stomac, o menghina iti strange inima(si inimioara ta nu e o bucata de fier ruginit. Inimioara ta e vioaie si vrea sa fie libera, sa traiasca, sa fie fericita, dar nu poate. Nu poate pentru ca iubeste) multe lacrimi si chef de nimic! Asta e iubirea eterna!


Pe scrut: Domnule Sting, sa-ti iei respiratiile si sa te duci in pizda matii!