Cam asta cauta si vrea fiecare, toti tanjesc dupa fericire, iubire si dragoste. Toti au simtit cele trei sentimente, uni le mai simt, alti traiesc doar din amintirea prafuita ca au iubit candva. Iubirea si dragostea au scopul de a face pe om fericit. Deci scopul suprem nu este iubirea sau dragostea, ci fericirea. Imediat am sa ajung la fericire. Dar vreau sa incep cu dragostea.
Ah dragostea...pe cat de frumoasa pe atat de inaltatoare. Ce este mai frumos ca o zi de primavara, in care totul straluceste, soarele este exact la locul potrivit. Temperatura este ideala, totul miroase bine, iar peisajul este piperat cu flori si foarte mult verde. Si cand esti intr-o stare absoluta de fericire, se intampla neasteptatul. O privire aruncata desucheat de acei ochii la care ai visat toata iarna, te ridica pe culmi inca nedescoperite. Si undeva deasupra plexului solar simti cum incep sa zboare tacticos fluturasi. Fara sa poti controla impulsul te trezesti cantand. Esti fericit fara motiv. De fapt esti indragostit sau indragostita. Sentimentul de dragoste, nu este trezit doar la o privire. Poti sa te indragostesti de orice ce te face fericit. Un pom, un tablou, bani...si tot asa.
Iubirea este atunci cand scopul dragostei tale se...baga in tine, sau tu in ea, sau el. Deci conform teoriei mele, poate sa fie orice se poate baga in gura, si ce intra in gura intra si in alte gauri. Dar cum nu sunt aici sa pun ce este iubirea, ci doar sa vorbesc despre ea, nu trebuie sa fie o definitie exacta. Nu ca ar exista o definitie exacta. Sau ca ar trebui sa existe, cu toate ca nu ar strica.
Deci iubirea, acel setiment complect, complex care te face sa nu mai sti cum te cheama. Si care face ca doua inimi sa bata la unison. Care transforma o strangere de mana, o mangaiere, o privire, o simpla forba in fericire absoluta. Multi au murit pentru iubire, multi au sa mai moara pentru ea. Multi traiesc pentru ea. Iubirea a cauzat razboaie, revolte, crime si tot felul de oribilitati...cam ca si religia, si totusi este un sentiment nobil. Atat de nobil incat cei care nu sunt in stare sa iubeasca sunt considerati bolnavi. Bine....de fapt este o boala si cei care sufera de aceasta boala nu sunt capabili sa iubeasca. Nu stiu care e boala si nici nu conteaza, ideea conteaza. Si ideea este ca trebuie sa iubesti pentru a fi fericit. Iar eu sunt aici pentru a contesta aceasta idee! Eu Comaritan Cosmin(it's a Boston Legal thing :- D....Danny Crane! daca nu sti despre ce vb, tre sa-ti faci un update) Comaritan Cosmin! Da, eu nu iubesc, nu sunt permanent indragostit si sunt enorm de fericit! Nu sunt indragostit, nu iubesc. Nu iubesc acuma, si imi vine greu sa cred ca am sa iubesc candva. De indragostit ma mai indragotesc de cate o pereche de bici, impachetate frumos in material de blugi. Ma inragostesc de o pereche de sani obraznici, care arata spre mine. De niste buze perfect conurate pe...pe...oare de ce evit sa ma folosesc de cuvantul pula? Ma indragostesc de un parfum ce ma exista prin magazine. Ma indragostesc de un apus inedit. Ma indragostesc de o gramada de lucruri. Dar nu sunt in permanenta indragostit, si totusi sunt atat de fericit, incat uneori ma trezesc zambind fara motiv.
De fapt stiu care este motivul. Mi-am dat seama ca pentru a fi fericit nu am nevoie de iubire, nu trebuie sa iubesc o femeie, sau barbat...sau caine...sau ceva anume. Nici macar nu ma iubesc pe mine, adica am o parere buna despre mine, dar sunt departe de a ma iubi. Sunt fericit pentru ca pot, pentru ca aleg sa nu fiu trist.
Poti fi fericit fara iubire, fara dragoste. Poti fi fericit doar pentru ca ai ales sa fi fericit. Si daca nu esti fericit, adica daca esti nefericit, fi convins ca urmeaza sa fi fericit.
Astea fiind spuse, termin cu ideea ca inca tind sa cred ca ignoranta si prostia sunt armele fericiri, doar ca se poate sa gresesc.
Comaritan Cosmin.... :-D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu