Oscilând intre stări de tristeţe şi fericire totală, ajung să cred că sunt nebun. Visul şi realitatea incep să se contopească pe la ora 3 noaptea şi cum imi este imposibil să dorm, visez cu ochii inchişi. Parcă totul prinde viaţa şi orice gând ce imi trece prin cap devine real. Atât de real incât pot să il simt, să il miros şi uneori chiar să il ating. Totul devine concret, palpabil. Totul este controlat de mine.
Totul se pierde când adorm cu adevarat, când paşesc in starea de vis in care mă pierd şi in care eu nu mai sunt eu, iar controlul este luat de alte minţi, minţi bonave care nu imi dau pace si mă torturează. Acest tot care mă ingradeşte si mă limitează se cheamă realitate!
Copie din cazu' lu' Beni M, n-am crezut ca pot sa citesc un blog intr-o noapte! Iar cum intrebarile la care raspund cu cea mai mare placere, sunt retorice: da amice...esti nebun! Dar nu e neaparat un lucru rau!
2 comentarii:
nu merge linkul
da stiu, pe 27.03 mai mergea. Nu stiu ce a patit! Oricum problema nu este de la link, ci de la blog. Am sa il mai caut si daca dau de el am sa editez postu! E un blog foarte interesant, stropit numai cu demente de genu asta.
Trimiteți un comentariu