Nu imi vine sa cred cat de mult pot sa urasc! Nu cred ca pe ea pot sa o urasc! Ceea ce am iubit candva pana la dementa, acuma a juns sa fie ceea ce dispretuiesc, ceva atat de dulce, si de simpatic, este acum doar o sursa de nervi de ura si de frustrare.
O urasc, ce e dureros este ca o parte din mine inca o iubeste. Inca nu pot, si nu vreau sa scap de iubire, caci doar pentru ca o iubesc atat imi permit sa o urasc intr-un asemenea hal. Cred ca doar asa am sa pot candva sa ma uit in spate si sa nu sufar. Cred ca numai daca sufar acuma peste masura, am sa pot sa scap, si sa trec peste asta.
E ciudat dar ura imi da puterea sa trec peste durere. Sa trec peste tot ce imi vine in minte, sa trec fara sa plang, peste amintirile cu ea. Mi-ar placea sa pot sa ii fac rau. Sa nu ma gandesc ca daca a fost nefericita cu mine, are dreptul sa caute fericirea de una singura. Sunt egoist! Si ma doare fix in pula!! Sun posesiv! Nu vad de ce este o problema ca sunt posesiv, de cand pana cand, HRISTOS, este gresit sa iti doresti ca ce este al tau sa fie numai al tau! Cum pula mea sa fie altfel?
Ah...nici nu stiu de ce pula mea ma agit CA COla. Ea s-a schimbat enorm. A devenit ceva ce oricum nu mi-ar placea, ca prietena. Nu exista barbat pe lumea asta caruia sa nu ii placa curvele, nu spun ca ea este o curva...dar o zic ceilalti. Dar nici un barbat din lumea asta nu vrea o curva la el in casa, pentru mai mult de o noapte.
Am invatat atatea, in ultima perioada. Cand "batrani" imi spune-au: sa nu ai incredere in femei, ma gande-am ca eu stiu mai bine, ca nu vorbesc de gagica mea. Tot ce a trebuit a fost ca ea sa devina femeie. Acuma vad adevaratul sens al expresiei. Acuma inteleg increderea la care s-au referit. Dar acum este prea tarziu, am ajuns sa iubesc o femeie, ca toate celelalte. Nimic special, nimic din ceea ce a fost.
Regret tot, si daca as intoarce timpul inapoi, as avea o discutie interesanta cu mine, la varsta de 16 ani. Sfatul pe care mi-ar placea sa il primesc de la mine ar fi: Coma, sa nu iubesti niciodata. Dar 10 ani mai tarziu imi dau acest sfat, si chiar daca de iubire nu mai pot sa scap, ma bucur ca nu am sa mai iubesc niciodata, pe alcineva. Nu imi imaginez ca exista undeva o femeie care sa merite iubirea mea. Nu imi imaginez sa simt golul din stomac, si fericirea puerila pe care o simte-am cand ma gande-am la ea.
Copilul din mine a murit, iar barbatul care am devenit este ce nu imi place. Dar binele meu este in mainile lui. Presupun ca trebuie sa ii multumesc pentru asta, si am sa o fac in stilul propriu: Ia pula!
Inainte eram foarte perseverent, doar in anumite domeni, iar acuma vad ca perseverenta apare in tot mai multe situati. Nu doar atunci cand ma duc la sala, nu doar cand alerg. Am din ce in ce mai des sentimentul ca nu am cum sa ma las de ceea ce fac. Ca trebuie sa reusesc, si de data asta motivatia nu mai este ea. Nu stiu ce ma motiveaza, si nici nu imi bat capul cu asta, nu inca.
Probabil ca toti cunosc sentimentul acela....cand alergi si simti ca iti explodeaza gambele, te doare ficatul si fiecare pas este un chin, dar nu te opresti. Cesti aia care te face sa continui, o simt in fiecare aspect al vieti. Pur si simplu nu am cum sa ma opresc, si unicul lucru care ma satisface este implinirea scopului. Niciodata nu m-am considerat un om ambitios, dar cred ca am devenit unu!
Si de incheiere....pentru ca nu am piperat destul postul, vreau sa imi bag pula, sa ma incarc in anumite persoane. In timp ce le iau neamu-n pula, le transmit salutari stropite cu rezultatul erectie mele mult asteptate de cele pe care ei le numesc mame. Nu prea am cu sa adresez aceste sudalme, dar cu siguranta este cineva acolo care merita sa fie tras in pule de negri. Tre sa imi fac ceva dusmani, e cam sec sa injur....aerul!
...si tu...arzi in flacari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu