umbre

Aceasta povestire nu este reala, pentru voi. Dar in capul meu este foarte reala, caci pentru mine sa petrecut totul. Si am simtit fiecare respiratie, si fiecare moment de frica...dar mai bine povestesc.
Era ziua a doua din luna august, afara se intunecase deja, iar eu trebuia sa merg sa inchid scoala. Imi aprind o tigara, fumez linistit pe terasa, asteptand ca toate luminile sa se stinga. Ajung pe la jumatatea tigari, si becul de la etajul doi se stinge. Observ cum se aprind luminile de pe hol. Doi profesori merg agale, discuta, se mai opresc din cand in cand. Iar cand ajung in fata scoli isi iau frumos larevedere, si fiecare pleaca in treaba lui. Eu trag ultimul fum, si zdobesc tigara de fundul scrumierei. Imi pun o camasa pe mine, iau cheile, si pornesc in rutina de fiecare seara. Cobor scarile din casa, deschid usa, cobor scarile din fata casei. Fac stanga, si pornesc la pas spre scoala. Ma uit in sus si cerul era plin de stele, iar pentru o secunda m-am pierdut in albastrul inchis stropit cu stele. Si ma gande-am ca fiecare din acele stele este un mic, sau mare soare, si ca poate pe langa el roiesc planete, si ca poate pe acele planete se afla unu ca mine care merge sa inchida scoala. Doar ca poate el este fericit. Nu apuc sa imi dezvolt gandurile, si sa intru in starea de visare, ca un fasait imi atrage atentia, si ma uit in dreapta mea, de udne a venit zgomotul si unde este un sir lung de tufe, care simuleaza un gard. Era probail o pisica, nu este nimic anormal, sa fie tot felul de pisici si motani pe aici, cateva dintre ele chiar ma tin uneori treaz, prin exercitarea preludiului lor zgomotos. Care de multe ori poate sa fie infricosator, semanand cu un plans de copil. Merg mai departe calcand pe trotuarul acoperit de pietris. Sub talpile mele se frecau pietrele intre ele, iar la acea ora tarzie, zgomotul se putea deslusi destul de bine, iar eventuali pustani care isi petrec seara sorbind bere si tot felul de bauturi cu multe grade, ar fi trebuit sa ma auda venind si sa se care.
Lumina lanternei se reflecta in geamurile scoli, iar pereti claselor se aratau intunecati, si lipsisti de viata. Bancile goale. Iar eu parca inspiram mirosl din clase, un miros inchis. Un miros de mancare stricata, si suc varsat pe jos. Ajung in fata scoli, trag usa spre mine, bag cheia si o rotesc in butucul usi. Mai verific o data sa vad daca am facut treaba buna. Totul perfect, am reusit sa inchid o usa. Ma indrept inapoi spre casa, pe acelas drum, si incep sa ma gandesc cum am sa imi petrec seara. Poate un film, sau poate am sa termin cartea la care am inceput sa citesc acum trei saptamani, sau poate...Nu am timp sa imi mai fac planuri. La etajul doi, in ultima clasa, sta in geam o silueta. Care in lumina luni se vede usor albicioasa, iar cand imi indrept lumina lanternei spre ea, se trage in spate.
Ma intorc la scoala cu pasi repezi, nu pentru ca as vrea sa prind infractorul, care mai mult ca sigur ca este vre-un elev care vrea sa petreaca cateva clipe de iubire cu prietena in scoala, ci pentru a face pietrisul sa scartaie. Auzind ca ma grabesc, derbedeul ar trebui sa stie ca l-am vazut si ca vin repede spre el. Iar rezultatul este mereu acelas. Apuc sa ii vad din spate, urlu ceva, iar ei nu se opresc din fugit.
Ajung in fata scoli, si astept sa ii vad cum alearga pe colidor. Stau, nu mai mult de zece secunde, si ma decid sa intru inauntru sa vad ce naiba face belitu ala cu iubita lui de pe asta seara. Pana acum trebuiau sa fie jos, iar eu sa urlu in urma lor. Imi trece prin cap ca poate din cauza repezeli si a intunericului a picat pe scari. Si chair daca ar merita o bataie buna, trebuie ca eu sa aplic pedeapsa, nu intamplarea!
Deschid usa, apas pe intrerupator, scoala se umple de lumina, iar eu alerg spre lift. Am ales liftul, ca ei sigur vin pe scari, si nu vreau sa dau nas in nas cu ei. Daca ii vad, ii recunosc si asta insemna ca maine pot sa ii dau pe mana directorului. Si o sperietura le ajunge pe seara asta. Ajung la etajul doi. Ma uit pe hol, iar spre mirarea mea, toate usile erau inchise. Ma indrept spre sala cu numarul 207, trag de usa, si nimic. Usa era inchisa. Ma duc la 206, aceasi poveste, 205 la fel, 204, 203....Stau si ma gandesc, ca poate nu am vazut bine. Iar mici mei infractori erau poate la etajul unu. Dar nu as fi gresit chiar asa....poate am gresit clasa, dar cu siguranta nu etajul. Ma duc la geam sa vad daca nu alearga cineva dinspre scoala. Nu se vede nimic, si ce este si mai ciudat este ca nici luminile, actionate prin senzori, nu sunt aprinse. Ceea ce inseamna ca nu a trecut nimeni pe acolo. Deci oricine era in acea clasa inca mai este in scoala. Iar un elev ar fi iesit cat mai repede din scoala. Atunci imi dau seama ca nu este un elev. Dar daca nu era elev atunci de ce sa indreptat dinspre geam, ca si cum ar fi fugit. Daca nu ar fi vrut sa fuga s-ar fi lasat in jos. Probabil ca nu stia ca usa se inchide automat, iar acuma este captiv in 207. Daca nu sunt elevi ar fi bine sa nu ii las sa fuga, sau poate este numai unu. Dar daca sunt elevi atunci as vrea sa ii las sa fuga. Ma indrept spre 207, si bag cheia in usa, imi prind lanterna bine in mana, sa fiu pregatit sa caftesc pe cineva daca este nevoie. Deschid usa larg iar eu ma trag in spate. Lumina din hol intra in sala...si nimic. Astept ciulind urechile. In continuare nimic. Respiratie incepe sa imi devina agitata, iar inima imi bate cu putere. Nu imi este frica, dar nici nu sunt departe. Rastesc barbateste: daca nu iesi singur afara, am sa te scot eu, iar in alea cinci minute pana ajunge politia aici am sa iti explic foarte agresiv, ca nu ai ce cauta in scoala dupa ora inchideri!
Nimic. Poate mi-a citit bluful. Fac doi pasi spre usa, incercand sa fac o umbra cat mai masiva. Aprind lanterna si incerc sa vad cat mai mult din sala. Un miros de flori imi invadeaza narile, era un parfum dulce de femeie, nu porcariile alea care le folosesc fetele de la scoala. Se simtea ca este un parfum scump, iar solaritele care isi permit asa ceva nu ar fi la ora asta la scoala, ci prin discoteci sau baruri scumpe. Sunt din ce in ce mai confuz, iar mirosul placut, devine tot mai intens.
Intru repede in sala, in mana dreapta lanterna, iar cu stanga lovesc intrerupatorul, in sala neoanele se aprind, iar pre uimirea mea absoluta, vad o fata! Sunt absolut socat. Chiar daca sala este perfect luminata, eu indrept lumina lanternei asupra ei. Sta in picioare, langa catedra, si ma priveste cu o privire inexpresiva. Nu am putut sa nu ma gandesc, ca este o jucatoare de poker foarte buna. Daca acum nu se pierde atunci cand! Privirea mea se uneste cu a ei, si mai mult balbait o intreb: Ce dracu faci aici?
Ea nu rapunde si se uita in continuare la mine. Dupa cateva secunde de tacere, vorbesc iarasi:
Ma gandesc ca esti o fata tare silitoare, dar acuma trebuie sa pleci!
Ea tace in continuare, iar eu ma trag dinspre usa, facandui astfel loc sa iasa, indrept mana cu lanterna, sugestiv, inspre usa, si ii spun: gata cu gluma, hai! Ea nu se clinteste, si continua sa ma fixeze cu privirea! Ochi albastri, se uitau la mine, si parca de data asta observ ceva in privirea ei. Parca vrea sa spuna ceva. Parul blond, usor ondulat era frumos aranjat, iar fata rotunjoara, cu pometi proeminenti nu ma lasa sa cred ca ar fi avut ceva intenti criminale. O bluza portocalie, mulata pe un corp de adolescenta, nu mia mult de 17 ani, aproape ca ma faceas a ma gandesc la prosti. Daca inchid usa, si sting becul, am trai amandoi o experienta interesanta. Cel putin ea.
Observ un zambet subtil, si ma cam sperie reactia ei, la gandurile mele. Ma indrept spre ea, sa o scot afara, daca nu vrea sa iasa de buna voie, o sa o faca silita, pentru mine este indiferent. Ea se trage in spate, cu o mana deschide geamul, se uraca pe catedra, calca pervazul, doborand ghivecele de flori si paseste in gol.
Gura imi ramane intredeschisa, si dupa o clipa de paralizie totala, alerg spre geam, ma aplec, si vad corpul inert, asezat bizar pe placile de beton. Bag mana in buzunar, scot celularul vreau sa sun la salvare, intre timp alerg spre usa. Lumina din clasa se stinge, apoi lumina din scoala. Ma uit pe geam, casele erau luminate. Imi luminez drumul cu lanterna. Cand ies din clasa, in capul scarilor, acai ochi albastri ma fixeaza, parul blond perfect aranjat. Bluza portocalie. Si acel miros dulce. Fata era acolo, in scoala. Incremenesc. Lanterna era fix in fata ei, dar ea nu isi micsora ochi, iar zambetul acela era iarasi la ea pe buze. Scap telefonul, din care o voce metalica imi spune sa apas pe tasta doi, daca am urgente.
Ma uit la ea, ea se holbeaza la mine, si cu o privire aproape milostiva se indreapta spre mine. Buzele rosiatice, i se deschid usor, iar eu asteptam o vorba, care sa explice situatia. Eram complect paralizat, si chiar daca mi-ar saritul pe geam nu era chiar o idee proasta in acel moment, nu era in stare sa ma misc. Era liniste totala, pasi ei nu se auzeau. Iar cand este la cativa centimetri de mine, isi apleaca capul, inchizand ochi. Este atat de aprope de mine, incat as fi putut sa ii simt caldura, si respiratia, dar nu simt nimic. Frica ma face sa icnesc. Ea se opreste, si urmeaza urmatorul dialog:
- Iti este frica?
- Da....
- este bine asa, caci in seara asta am sa te omor...
Ochi i se deschid, sunt mari negri, si plini de ura. O palma rece ma prinde de mana si gura ei se deschide larg, un miros de hoit imi umple narile, si un tipat ascutit ma face sa surzesc. Simt o durere acuta in abdomen. Ma uit in jos, si vad ca mana ei este adanc in mine, o balta de sange negru, la picioarele mele. Vreau sa fug dar pic jos.
Ma ridic din pat, imi pun mana pe burta, totul este in regula. Respir usurat. A fost doar un cosmar. Ma intind inapoi in pat, imi pun mainile sub cap. Si ma gandesc la intensitatea cu care pot sa visez uneori.
Chiar daca era hotarata sa ma omoare, arata bine domnisoara, si pana cand a deschis gura mirosea excelent.
Am sa incerc sa nu mai citesc porcari inainte sa ma culc. Chiar daca am citit, tampeni, nu imi explic de unde vine mirosul acela dulce. Vreau sa merg sa beau apa, cand deschid ochi, sursa mirosului este deasupra mea, acei ochi albastri, acel zambet, la mine in camera, la jumatate de metru deasupra mea. Si de data asta nu mai visez!