De ce as avea nevoie de cruda realitate, cand tot ce ma satisface gasesc in mintea mea.
Multa lume face gresala, si gandeste ca urasc femeile. Sau urasc copii, sau homosexuali, sau un anumit grup de oameni. Toti cred ca urasc pentru calitatile, sau defectele celor urati de mine. Iar eu, saracul de mine, nu am gresit cu nimic. Cu cateva excepti, pot sa spun ca urasc pe toata lumea. Acuma nu vreau sa fiu inteles gresit, de aceea trebuie sa ma explic. Urasc oameni, pentru ceea ce pot ei sa devina, nu pentru ceea ce sunt. Pot spune ca ii urasc preventiv. Ar trebui sa fiu nebun, sa urasc femeile pentru ca sunt curve! HA!! Urasc femeile, pentru ca daca am sa ma iubesc candva una, ea va avea puterea sa ma faca sa sufar. Deci ura mea este perfect indreptatita.
Nu urasc in sensul ala dement, de a urla in drumul mare: te urasc. Ci urasc tacit, nu fac nimic cu ura mea. Chiar nimic. Daca vad pe strada o femeie care ia bataie, de la un barbat, stiu....cliseic!, nu am sa fac nimic, poate am sa filmez, si am sa postez pe YT, dar mai mult de atat....no way. Sau reciproc. Inaite nu eram asa. Dar acuma sunt, si cum eram nu mai conteaza.
un alt exemplu bun, daca merg prin desert, care sunt sansele sa merg prin desert?, si vad un om care moare de sete, iar eu mai am doar cinci litri de apa cu mine, nu am sa ii dai si lui. Pentru ca daca ii dau apa, il iau cu mine, iar daca il iau cu mine, am sa mai ii dau apa. Si in cateva zile o sa fim doi care mor de sete prin desert. Iar atunci el ar fi in stare sa imi faca rau. Si de aceasta data ura mea fata de oameni este indreptatita.
Exemplele sunt extreme, si mia sunt oameni buni pe lumea asta, si am norocul sa ii numesc pe cativa dintre ei prieteni. Si evident pe ei nu ii urasc. Si cu ei as imparti apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu