De ce sunt uni oameni, in unele tari muisti? Nu generalizez, vorbesc doar de marea majoritate. Ma gandesc cu care muisti sa incep....si ma tot gandesc, si intamplator aleg nemtia, si muisti care traiesc aici. Printre care ma numar si eu. De ce sunt si eu muist? Pentru ca traiesc aici.
Multi dintre cei care traiesc aici sunt muisti pentru ca...asa sunt ei. Pentru ca au regului, si pentru ca le respecta pana la sange. Nu vreau sa zic ca nu e bine sa respecti regulile, ca nu suntem anarhisti, ce dracu! Dar totusi, anumite reguli sunt facute pentru a fi incalcate. Daca nu incalci regulile facute de alti, ajungi sa traiesti viata dupa regulile faute de alti, dupa felul in care alti isi imagineaza ca ar trebui traita. Si sa-mi trag pula in moaca celora care cred ca au dreptate.
Cat de mare trebuie sa fie iubirea intre doi oameni care nu se casatoresc pentru ca divortul este scump?
De multe ori pentru a vedea ce este frumos trebuie sa vezi ce este urat, pentru a putea compara. Iar daca toata viata ai mers la lucru, si ai facut doua concedi pe an, si ai ajuns la pensie si ai murit fara sa traiesti macar o data, un moment in care inima sa iti bata cu putere, fara sa ai o clipa de panica, in care iti vine sa mori, ca nu sti ce sa faci. Fara a trai o clipa intens, cred ca ai trait degeaba.
Cum este posibil pentru uni, sa duca o viata linistita, unde totul este planificat, unde azi sti ce ai sa faci peste 365 de zile, iar concediul de anul viitor este deja planificat meticulos. Cum ramane cu necunoscutul? Cu dorinta de a spune: ma descurc eu! si fericirea de a reusi!
Cum se poate sa nu sinti nevoia de adrenalina obtinuta din: vai.... sa-mi bag pula, am pierdut trenul! Sau: aici trebuia sa fie un hotel! Sau: mi-am uitat geamantanul acasa!
Si totul ar fi bine si nu as fi atat de ofticat daca, toate planurile si durata enorma de timp, necesara, planificari si calculari fiecarei secunda, ar fi eficiente. Dar nu este asa. Si petreci 7 ore gandind cum sa faci, si tot o sugi ampulea. CAAAA.....iti dai seama ca ai gandit gresit. Si tot ajungi sa improvizezi. Si atunci la ce bun sa iti bati capul cu panuri, cand oricum sunt degeaba!
Ma bucur enorm ca vad cum nu vreau sa fiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu