despre avort.

Da un subiect delicat, si cat se poate de controversat! In primul ranc consider ca trebuie sa specific ce inseamna avortul si apoi sa trec la partea morala a actului.
Avortul reprezinta intreruperea unei sarcini prin indepartarea embrionului/fetusului din uter. Avortul poate fi provocat, sau spontan. Avortul provocat este, fie terapeutic, cand serveste spre sanatatea pacientei. Sau electiv, cand pacienta doreste terminarea prematura a sarcini din alte motive.
Avortul spontan este numit si pierdere de sacrina. Pierderea de sacrina este rezultatul unui accident, sau a unor cauze naturale, fara ca pacienta sa poate influenta asta intr-un anume fel.
Avortul este practicat de mii de ani, dar doar in ultimi ani a fost legalizat. URSS a inceput, cu legalizarea, in 1919. Apoi au continuat si alte tari. Metodele de avort, pornesc de la medicamente, si merg pana la folosirea instrumentelor chirurgicale.
In cazurile in care se folosesc medicamente, sarcina nu trebuie sa fie mai avansata de sapte saptamani. Se utilizeaza un medicament,RU-486, care blocheaza hormonul ce intretine sarcina. Organismul respingand astfel sarcina. Mai sunt si alte metode, care se folosesc de medicamente, dar pentru detalii foloseste google.
Avortul chirurgical, se foloseste de instrumente chirurgicale pentru indepartarea fatului/embrionului, din uter. Daca sarcina nu este trecuta de 12 saptamani, se foloseste aspiratul prin vacuum. Prin colul uterin se introduce un tub elastic prin care este absorbita sarcina. Rezultatele metodei arata destul de barbar, dat fiind ca fatul trebuie sectionat, iar capul trebuie zdrobit, pentru a incapea prin tub. In funtie de cat de avansata este sarcina, se folosesc alte metode, dar toate au la baza aspiratul prin vacuum.
Si acum sa trec la moralitatea avortului. Consider ca fiecare femeie, care face sau nu parte dintr-un cuplu, trebuie sa decida singura. Nu consider moral, sa condamn pe cineva care a facut asa ceva, sau care se gandeste sa faca asa ceva. Decizia sta in mainile ei. Dar daca a fost in stare sa o ia la veverita, fara sa se gandesca la consecinte, cred ca ar fi mai bine sa avorteze, dat fiind ca este incapabila sa previna o sarcina, folosind prezervativul, sau alte metode contraceptive.
Sunt constient ca se mai intampla si "accidente", care duc la sarcini nedorite, si daca o femeie, sau un cuplu se gandesc ce sa faca, atunci cred ca ar fi bine sa pastreze copilul. Dar ce conteaza ce cred eu, mai ales eu! Care nu am sa nasc niciodata. Parerea mea conteaza in masura in care nu as permite niciodata unei femei sa avorteze copilul meu. Prin asta nu spun ca viata incepe dupa divizarea primelor celule, caci asta este o problema mult prea ampla, ci spun doar ca daca undeva copilul meu incepe sa prinda o forma, am sa ma asigur ca am sa ii fac poze cand termina universitatea. Am sa ii fac poze cand se insoara, da am sa am baiat/baieti. Am sa vorbesc cu el/ei.