vineri, 10 septembrie 2010

litere adunate

Multe litere adunate, formeaza ganduri. Dar nu despre ganduri vreau sa scriu. De fapt nu prea vreau sa scriu, dar totusi sunt aici, fara tigari...gata, am mers si mi-am luat.
Este interesanta viata asta. Mai ales cum traiesc eu. Folosesc interesant, caci plictisitor...este plictisitor. Am tot ce imi trebuie sa nu mor. Dar daca nu sunt mort, nu inseamna neaparat ca traiesc.
Oare de ce nu traiesc?
Nu prea am chef...cam asta ar fi. Nu este ca sunt prea comod. Nu sunt deloc comod. Sau ca sunt lenes. Nu sunt nici lenes...dar pur si simplu, nu am nici un chef... Probabil ca asa ceva citeste lumea intre paginile unui adolescent, de 14 ani, care se freaca de mobila cand se masturbeaza.
Dar asa este, nu am chef. Sa-mi bag pula cat chef pot sa nu am.
Dar pana nu ajung la....unde probabil ca am sa ajung, am sa imi aprind tigara...gata, este in flacari.
Aparent am sa scriu despre viata. Mai tot cunosc lume, pe uni pe net, pe uni pe strada. In birt. La biserica...ha! Da biserica....Si ce observ este ca pe toti ii leaga aceeasi calitate dezgustatoare. Toti sunt concentrati la ei. Azi am iesit din casa, sa trebaluiesc, pe langa casa, si nu mi-am aranjat parul. Asa o rupere totala de pula. Mai tarziu mi-am cumparat o carte, Veronica moare, de Coelho, si atunci m-am aranjat, caci vanzatoarea este...interesanta, dar sigur plictisitoare.
Revin la viata, oameni sunt egoisti. Chiar daca te fut cu intrebari de genu: ce mai faci, cum iti merge, bla bla bla. De fapt pun intrebarea pentru ca asteapta sa fie si ei intrebati.
Toti se ascund si incearca sa fie placuti. De ce? Acuma am decis sa nu mai incerc sa fiu placut. Chiar daca in toate proverbele care tin de comportamentul uman in societate, scrie ca e bine sa te faci placut. Am sa incerc sa ma comport exact asa cum ma simt. Si procesul asta l-am inceput cand mi-am lasat barba. Chiar daca atunci nu am stiut asta. Acuma ma simt ca un om cu barba, si sa-mi bag pula ca ma simt bine.
Societate, de ce pula mea mi-ar pasa, de societate, unicul motiv pentru care ies in lume este sa imi gasesc partenere de sex. Pana acuma orice fata am cunoscut a fost plictisitoare. Inafara de sex, nu imi starnesc nici un interes. Pana si vanzatoarea.
Ce inseamna totusi interesant? Unde incepe sa fie interesanta o persoana, si cand inceteaza sa mai fie interesanta.
Presupun: cunosc o femeie, imi place, face muie bine, stie ceva miscari sexy, ma casatoresc cu ea, in 5 ani devine totul rutina, in 10 ani ajung sa o cunosc,(cat de bine poti sa cunosti o femeie?) in 15 ani ajung sa nici nu ma ami gandesc ca am sa petrec 15 ani cu alta femeie. Si unde pula mea este partea interesanta?
Iubirea este chestia care leaga. Ai mah! Ce cacat este si iubirea asta? Cand iti este cineva drag? De ce iti este cineva drag?
Da stiu cum sa incep...este ca si un fel de top to botoom design :-p.

La inceput o vezi. Sau il vezi, dar am sa folosesc femininul, pentru ca nu e homosexual. Iti palce, are buci, sani, o fata care se potriveste cu restul corpului.
Vorbim, parca suntem pe aceeasi unda. Ne cunoastem mai bine, ince ne intelegem. Ne futem. Ne place. Ne mai futem...si la un moment ajunge sa imi fie draga! DE CE? Pentru ca imi place, cand sta cu capul pe pieptul meu. Pentru ca miroase a inger. Pentru ca atunci cand se misca, nu reusesc sa ma concentrez la alceva. Pentru ca imi place sa ii simt corpul fierbinte lipit de al meu. Pentru ca are doar 17 anisori, si reuseste sa ma faca atent la ochii ei. Pentru ca imi atrage atentia.
Am stabilit, oarecum, de ce imi este draga.
Cum ajung sa o iubesc?...hmmm...probabil ca nu amsa o vad o saptamana, si atunci o sa imi lipseasca. Caci m-am obisnuit cu prezenta ei. Si atunci imi dau seama ca o iubesc. Cand de fapt nu este iubire, ci doar o rupere a rutinei.
Alt scenariu. Cum ajung sa o iubesc? Candva dupa ce ne futem, o sa se ridice din pat, si cand apride tigara, si imi da si mie din ea, am sa imi dau seama ca o iubesc.
Alt scenariu, propus de Adnan: el spune ca iti dai seama ca o iubesti, daca raspunsul la intrebarea: "cum m-as simti daca ar muri?" este de cacat.
Adevarul este ca nu mai tin minte cand, mi-am dat seama ca iubesc. Si adevarat mai este ca nu am sa mai imi permit sa iubesc, caci nu se merita. Traiesc intr-o lume mult prea rea, ca sa merite iubirea mea.

Niciun comentariu: