Stand cu pensula in mana, si cu soarele in cap, m-au lovit din partea dreapta doua chesti. Una de speriat, si a doua, nu o mai tin minte. Poate imi vine candva.
Sa trec la aia de speriat, care te face sa te intrebi, cum plm sta faza cu spiritul, si cu toate cacaturile, legate de spirit.
Sa dezvolt. Eram cu muzica in urechi, cu pensula in mana, transpiratia imi curgea peste pieptul umflat de la efort, firicele de transpiratie mai imi curgeau si pe bratele pline cu umbre, lasate, evident, de muschi. Umeri puternici ridicau obloanele, fara efort, iar damele state-au pe balcon savurand o limonada rece, si puteam sa vad, cum se vad lipite de corpul meu masculin. Corp complectat de un cap, masculin, plin de par. Aparent femeile considera parul, semn de masculinitate, ca ele nu au barba. Unele nu au barba. Si cum tot bagam la PEnSULA, se intamplau tot felul de evenimente ciudate. Ziarele pe care pune-am obloanele vopsite tot se ridicau si se lipeau de vopsea. Am varsat vopseaua. Am varsat galetuta, in care rau pensulele, la curatat. Am scapat doua obloane, aproape stricandule. Masina de slefuit, sa defectat de doua ori in cinci minute. Un vant futut punea numai praf pe vopseaua proaspata. Mp3 playerul, se tot oprea cail loveam de obloane. Asta pana cand am schimbat strategia de vopsit. In loc sa vopsesc de sus in jos, adica pe verticala, am inceput sa vopsesc de la stanga la dreapta, adica la orizontala. Apoi totul sa calmat, si a mers struna. Cand m-am oprit sa bag niste nicotina la ficat, mi-am dat seama ca, Karl imi tot spunea sa vopsesc pe orizontala, ca altfel raman urme urate pe obloane. Nu ar fi fost nici o problema daca Karl nu ar fi fost mort de o saptamana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu