intamplari: povestea vanatorului norocos

Povestea vanatorului norocos

Eram la pescuit, pustan fiind ma bucuram nespus, cand verisori mei ma primeau la ei in gasca, toti fiind mai mari decat mine, si mergeam la pescuit.
Era in 1992, tocmai ce picase comunismul, si nu se tinea cont, de permisul de pescuit. Daca ai avut chef de peste, iti intocmeai repede un bat, un nailon, un ac, doua rame, si cateva ore mai tarziu, pestele era in tigaie.
In ziua aceea, de dimineata veri mei au decis sa mearga la balta. Dupa ore intregi de rugaminti, am fost si eu acceptat in gasca lor. Am merg la balta de langa padurea Tormac, acolo musca bine. Ajunsi acolo, baieti au instalat totul, am primit pana si eu o undita, si dai la peste. Stam noi ce stam, si dinspre padure se aude un tractor. Ne ridicam speriati, si vedem tractorul cu remorca, si in remorca sapte vanatori. Se opresc langa noi, ne dau tigari, ne intreaba daca am prins ceva...small talk. Din vorba in vorba vine intrebarea, daca nu vreau sa merg cu ei la vanatoare. Nimic mai frumos nu se putea intampla in ziua aia! Fara sa ma gandesc de doua ori, m-am suit in remorca, si le-am facut verilor cu mana. Sti-am ca am sa imi iau o bataie sora cu moartea ca am plecat de la ei, dar nu as fi ratat ocazia de a merge la vanatoare pentru nimic in lume.
Ajungem la locul cu pricina, sunt informat, ca o sa vanam, fazan si iepure. Ascultam cu o figura de cunoscator, si termeni de specialitate ii aprobam cu seriozitate.
Incepe vanatoarea, eu stau langa Vasile. Vasile avea o pusca, cu doua tevi, iar eu muream de curiozitate, sa vad cum se simte, dar nu intrazneam sa ii cer voie sa pun mana pe ea.
Un iepure sare din iarba, patru focuri, aproape simultane, ma fac sa imi las deoparte serioziatea si incep sa tremur. Toti au icneput sa rada de mine, si eu rusinat, spun ca nu eram pregatit. Scuza mea ii amuza pe camarazi mei de vanatoare, pana la lacrimi. Culeg iepurele, care era mai mult o masa de carne sangeranda, decat un iepure, il bag in sac. Situatia se repeta de mi multe ori, iar de data asta fusesem pregatit. Fara sa mai primesc ordine bagam iepuri in ranita, si ma comportam ca un adevarat profesionist.
Trecusera cateva ore bune, si ranita devenea tot mai grea. Dar nu as fi curajul sa ma plang. Incepusem sa ne intoarcem catre tractor, cand la o suta de metri de noi, se aud zgomte. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut un munte de blana maro, care se catara intr-un copac. Vanatori erau si ei nedumeriti, iar din vorbele lor: "Ursu, ursu, e un urs" mi-am dat seama ca este vorba de un urs. Isi pun pustile la ochi, si din tevi iese foc... reincarca, si iarsi...ursul nu este atins de flinte. Mare mirarea, caci un iepure au fost in stare sa nimereasca, dar un ditamai ursu, nu!
Se apropie ei de copacul in care ursu se cocotase, si continua focul. Bietul animal, nu mai avea nici o sansa de scapre. Tocmai cand reincarcau, se apropie un vultur gigantic, aripile lui lasau o umbra sub care se afla tot grupul nostru de vanatori. Pasarea mareata, se indreapta spre urs, si cu niste griare, parca de fier, il prinde pe urs de umeri si zboara, greoi, cu el in continuare. Pule, pizde, pasti, cristosi, si absolut toti sfinti din calendar, au fost pomeniti de cel putin doua ori, in mai putin de doua secunde.
Inafara de un vanator mai norocus, toti ramasesera fara munitie. Ultimul glonte, se pregateste sa iasa din gura armei. REspiratia se opreste, degetul cunoscator, apasa linistit tragaciul. Un zgomot scurt, fum si foc, propaga bulina de plumb prin aer. Pasarea este lovita fix in ceafa, si incepe sa se scufunde intr-o mare de sange, iar ursul zboara cu nepasare mai departe.