Si totul e frumos, si totul e bine. Era vara, era cald, si totusi un vant imi tinea suvoaiele de transpiratie in frau. Mirosul pomilor, din parcul X, transforma o zi plictisitoare in ceva placut. O stare de bine domnea peste sufletul meu, si eram fericit. Totul ma facea sa zambesc. Pana si razele soarelui care se strecurau printre frunzele copacului sub care m-am adapostit, imi aduceau placere, in loc sa ma nacajeasca, cum o faceau de obicei.
Zgomotul masinilor era departe de mine, iar eu auzeam numai un zumzet, si nu ma gandeam la poluare, la incalzirea globala, la micile, sau marile mele probleme. Eram fericit, si gustam din plin momentul acela perfect.
Eram asezat pe o banca, langa mine, o bere rece, si din cand in cand savuram gustul de cirese al unui trabuc, pe jumatate fumat, care trebuia reaprins din cand in cand. Berea se potrivea perfect cu ambianta calduroasa. Gustam din bere, trageam din trabuc, si eram fericit.
Ocazional mai trecea, cate un strain pe langa mine, ne salutam reciproc din priviri, iar fericirea mea se molipsea, si cu placere, observam un zambet pe buzele fiecaruia. Uni mergeau in graba, alti erau in plimbare, dar toti erau fericiti. Le fel ca mine.
Berea era aproape gata, trabucul aproape fumat, si ma gandeam ca ar fi bine sa ma indrept spre casa. Trecusere aproape doua ceasuri, de cand poposeam pe banca. Si cum imi trecusera o groaza de ganduri frumoase prin cap, mi-ar fi placut sa le pun si pe foaie.
Sorb ultima gura de bere, si inainte sa ma ridic de pe banca, vad cea mai frumoasa creatura. Ceva senzational. Nu am obiceiul sa ma holbez la femei, dar in acea clipa, totul a incetat. Nu mai era caldura, numai erau razele soarelui, iar totul in mine a incetat sa se mai miste. Fericirea a inghetat intr-un ranjet tamp. Trabucul se fuma singur iar eu sorbeam fiecare miscare facuta de acea fiinta divina. Era perfecta. Era mai mult decat perfecta, era tot ce traieste in fanteziile mele.
In picioare avea sandale, de o culoare aurie, nu erau cu toc, si curelusele se prelingeau pe gleznele ei subtiri. Pasea agale, si parca cu frica, sa nu cumva sa isi raneasca fiinta firava. O rochie simpla verde, i se contura dupa soldurile feminine, iar talia subtire punea in evidenta un corp de viespe. Un decolteu subtil imi hranea imaginazia pana la refuz. Umeri femini, acoperiti numai de bretelele subtiri ale rochitei. Gatul lung, senzual parca imi chema buzele sa il acopere cu saruturi. Iar pielea...acea piele catifelata si acoperita de un bronz proaspat, ma ducea cu gandul la melodia baila morena, a lui Julio Iglesias.
O fata plina de candoare, buze pline rosi, perfect conturate. Nasul micut si drept, reusea sa dispara, sub frumusetea ochilor verzi, mari, prelungiti de gene lungi, perfect rimelate. Toata fata era intr-un fundal rosiatic. Parul usor ondulat atarna lung pe spate, si termina o opera de arta, atat de vie.
Dar spre dezamagirea mea, in scurt timp am vazut uratenia care se ascunde in ea. Nu mi-as fi imaginat ca o faptura atat de frumoasa poate sa fie atat de urata pe dinauntru, dar am vazut totul, cand sa desfacut in doua, ca urmare a impactului cu autobuzul E23.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu