Am observat ca am cam incetat sa o urasc, si acuma simt mai mult mila, compasiune. Nu merita, dar nu prea pot sa ma stapanesc. In orice caz, m-am simtit mult mai bine cand eram pornit impotriva ei. Acuma pur si simplu nu mai imi pasa, si e naspa asa. Nu imi place sa nu simt nimic. Iar sa iubesc, nu mai vreau, si oricum nu as avea ce! Nu ca nu ar fi femei pe aici, dar...mai mult decat sex, nu imi permit.
Trebuie sa fac cumva sa urasc iarasi. Este o chestie tare cuidata, dar imi place sa o urasc. Presupun ca vreau neaparat sa simt ceva pentru ea. Ei nu chiar orice... ca mila nu ma satisface, iar iubire nu as vrea pentru nimic in lume. Este un sentiment mult prea nobil, pentru ceva atat de abject ca si ea.
Poate m-am obisnuit cu ideea, si am nevoie de o doza mai mare de ura. Probabil ca vorbesc prosti, si natura pur si simplu si-a urmat cursul ei...natural. tre sa ma mai gandesc la asta.
....imi placea sa scriu poezi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu