Un om moare. Ajunge infata marelui tribunal ceresc. Sfantu Petre, cu o carte imensa in mana il primeste, si il duce in birou la Isus. Isus il invita pe om sa ia loc, si incep sa discute, despre viata omului, pe pamant.
Totul bine si frumos, se discuta despre pacate, despre faptele bune. Aproape de terminarea vizitei, Isus il invita pe om sa isi vada pasi pe care acesta i-a facut in viata. Se uita ei la urmele pasilor, si omul il intreaba pe Isus, de ce sunt doua randuri de pasi, ca el a fost tot timpul singur....am sa redau dialogul:
-Doamne, dar de ce sunt doua randuri de pasi, ca eu am mers pe drumul meu de unul singur?
-fiule, chiar daca tu nu m-ai vazut eu am fost tot timpul langa tine.
Se uita, ei in continuare, si ajung la momentul in care, omul isi pierduse familia intr-un accident de masina.
-bine doamne, dar aici cand mi-a fost cel mai greu, cand a murit sotia mea si cei doi baieti, vad numai un rand de pasi. De ce m-ai lasat singur cand am fost cel mai pierdut?
-fiule, nu te-am lasat singur, aici te-am dus in brate.
Daca ma gandesc ca ar exista acest Isus, asa mi-ar placea sa fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu