De ce ma bucura atentia celor din jurul meu? Imi displace sa cred ca sunt atat de simplu. De ce conteaza parerea celor din jurul meu despre mine? De ce vreau sa las o impresie bune? Ce conteaza ce crede lumea despre mine? Atat timp m-am amagit cu ideea, ca nu imi pasa ce crede lumea, si acuma descoperirea dezgustatoare, ca in tot acest timp a contat ce cred altii! Cat de tare m-am departat de mine, doar pentru a ma face placut? N-am ofensat pe nimeni, doar pentru a ma face placut, cand probabil ca ar fi trebuit sa ofensez. Dar cum sa supar lumea, si ei sunt la fel ca mine. Niste sufletele mici, care...uneori simt frica, durere, si cum sa mai ranesc si eu, ceva atat de firav?
Ar trebui sa ma ocupe sufletul meu, la fel de mult, si cand sunt fericit!
De ce am nevoie de aprobarea color din jurul meu? E defect, ilogic si pueril. O atitudine de copil cretin! De parca as avea undeva langa mine un personaj care a reusit ceva maret!
De ce imi palce sa fiu intrebat? Parca eu as sti mai bine...probabil ca stiu!
De ce imi palce sa ajut lumea? Poate la intrebarea asta nu ar trebui sa aflu raspunsul.
Nu ma indoiesc ca de la fiecare om am ceva de invatat, dar uneori nu se merita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu