Nu exista om normal pe lumea asta caruia sa nu ii fie frica de intuneric. Daca lucrezi ca padurar, intunericul paduri, nu te mai sperie. Daca lucrezi ca si miner, intunericul minei nu te mai sperie. Dar trimite un padurar in mina, si un miner in padure. Si atunci sa sa vezi cum si cei, care sunt parinti nostri se tem, si parca cauta undeva un strop de curaj.
Cred ca nu este neaparat o dovada de lasitate. Nu cred ca este corect sa spui ca cineva este fricos, doar pentru ca ii este frica de intuneric. Tind sa cred ca este in natua omului, sa aibe frica de intuneric. Probabil ca fara frica nu ar fi fost chiar asa de usor sa evoluam. Exista melatonina, un hormon care ne spune ca ne este somn. Melatonina, se elibereaza la lasarea intunericulu. Are scopul de a ne tine la noi in pestera cand vine noaptea. Daca iesim afara se poate sa fin mancati de lei, lupi si alte chesti care ami misuna in fata grotei. Noi acuma nu ami traim in pestera, cel putin marea majoritate. Si oricum avem puterea sa trecem peste somn, pentru a ne satisface anumite curiozitati. Probabi ca si acum 20k ani, a fost la fel. Si astfel cormpul nostu a dezvoltat o alta metoda de siguranta. Frica de intuneric.
Ne este frica de mutle lucruri, dar frica de intuneric are ceva aparte. Cine nu a simtit ca este urmarit cand mergea pe o alee intunecata? Cine nu s-a uitat in spate cand mergea pe un drum intunecat? Corpul nostru ne spune doar, ca tebuie s stam dracu in casa, cand e intuneric. Atat nimic mai mult.
Un comentariu:
Nu e frica de intuneric in sensul de lipsa de lumina... cred ca e vorba de frica de necunoscut... un padurar nu stie ce-l asteapta intr-o mina, un miner nu stie ce-l asteapta in padure... si, e si normal, poti sa te aperi de ceea ce cunosti si intunericul poate ascunde atat de multe...
Nu, clar, nu e lasitate. E normalitate.
:)
Trimiteți un comentariu